La Târgurile Internationale Bisericesti 2014 a fost organizată pentru prima oară Conferinta Spe
cialistilor în Sisteme de Sunet pentru Biserică unde 5 dintre reprezentantii de seamă ai domeniului au intrat în dialog cu cei aproximativ 20 de preoti prezenti în public.
Speakerii conferinţei, de la stânga la dreapta: Mihai Buculei si Alesandro Libetti- Belltron Italia, Ilie Popescu – Sonorizaribiserici.ro, Mario Latrelli – Audiora Italia, Silviu Axentie – Strasser Germania
Specialistii au abordat teme ca importanta sistemelor de sunet în lăcasurile de cult, psihoacustică, adaptarea sistemeor în functie de arhitectura bisericii sau impactul tehnologiei digitale în sonorizările moderne pentru biserică. La finalul prezentărilor, a urmat o sesiune de întrebări din partea preotilor în care cei 5 le-au oferit solutii adaptate problemelor de sonorizare cu care se confruntă.
Cititi mai mult pe: Impresii de la conferinta
Discurs Ilie Popescu
O să încep cu un foarte scurt istoric: Dintotdeauna preoţii au acoperit cu greu enoriaşii la slujbele obişnuite şi aproape niciodată nu au putut face faţă mulţimii care s-a strâns la sărbătorile mari. Întotdeauna trebuia să fie în formă şi să aibă o voce puternică. În ajutorul lor a apărut amfiteatrul apoi lăcaşele de cult au fost acoperite. Ulterior a fost nevoie de şi mai mult volum sonor. Aşa au apărut tavanul boltit, absidele rotunjite şi turla cu cupolă.
(De-a lungul timpului, s-au folosit sute de artificii: bolte găurite, tuburi, adâncituri în pereţi şi chiar oale de lut zidite în boltă – ca la biserica Mirăuţi din Moldova. În prezent, arhitectura bisericii în sine e un sistem acustic extrem de bine gandit si testat mii de ani pentru vocea neamplificată, ajungând uneori la situaţia când ecoul deja perturbă, discursul devenind neinteligibil, cum se întâmplă deseori în bisericile greco-catolice care au arhitectură comună.
În prezent, toate acestea sunt un impediment pentru amplificarea electronică care cere o incintă acustică, fără ecou. De aceea randamentul cel mai bun al unei sonorizări este într-o biserică de lemn, cum sunt studiourile de înregistrare mai vechi.
Mixerele complicate si preoţii.
Există nenumărate tipuri de instalaţii, unele cumpărate pe bani grei, altele donate de către credincioşi, unele mai complicate decât altele.
Am înlocuit nenumărate instalaţii de sonorizare la care până şi eu mă încurcam dacă vruiam să le reglez. Nu mai vorbesc că majoritatea aparaturii e în limba engleză, multitudinea de reglaje nu este pentru un preot. Lui îi trebuie un sistem uşor de folosit şi doar cu dotările de care are nevoie. Foarte rar întâlneşti un preot care simte nevoia de ecou sau reverb care să coloreze vocea şi la fel de rar se simte nevoia unui compresor audio.
Cât de tare?
Aud des expresia: „Tare domnule, să se audă peste dealuri.” Ok, nu-i nimic rău în asta. Dacă omu vrea, îi respecţi dorinţa? În realitate, necesarul acustic la o slujbă obişnuită de Duminică este puţin peste 75 de decibeli şi doar la marile sărbători sare de 100 de decibeli.
În zonele rurale nu reprezintă o problemă, însă în oraşe lucrurile sunt puţin diferite. Hotărârea de guvern nr. 321 din 2005 ce reglementează nivelul sunetelor (maxim 110 decibeli în situaţii deosebite) face ca oricare parohie să fie pusă în pericolul de a fi reclamată chiar şi când se trag clopotele.
În concluzie, rămâne la latitudinea preotului şi a parohiei cât de tare reglează nivelul în interiorul bisericii şi în exterior.
Zgomote şi interferenţe.
Unele din problemele cu care s-au întâlnit cei din domeniu sunt zgomotele de fond şi oscilaţiile din cabluri. Soluţiile nu sunt simple: una ar fi evitarea traseelor paralele cu cablurile de curent şi alta este folosirea de cabluri mai scumpe, ecranate şi groase.
Şi mai greu este când în apropiere se află un post radio şi emisia e recepţionată de cablul de microfoane.
Ideal este să foloseşti nişte cabluri subţiri în care să nu ai interferenţe şi ieftine ca să nu încarci nota de plată.
O altă chestiune de care trebuie ţinut cont la sonorizarea unei biserici este designul boxelor si deontologia.
Foarte la îndemână este să foloseşti boxe cumpărate, mai ales că prietenii noştri chinezi au nişte preţuri mici. În multe locuri ne-am confruntat cu faptul că boxele cumpărate cu un design modern nu se potriveau cu stilul bisericesc.
De aceea ne-am hotărât să fabricăm noi boxele după cerinţele noastre, înalte şi conforme cu deontologia bisericească, uneori fiind nevoie de confecţionarea unor benzi sonore îmbrăcate în catifea amplasate în spatele strănilor sau pe perete, care să se asorteze cu pictura sau culoarea dominantă: maro în Muntenia şi Moldova, albastru în Ardeal.
Antimicrofonia – soluţii analog şi digitale
Cred că s-a mai spus că de sonorizarea bisericilor nu se poate ocupa oricine. Nu e uşor, pentru că fiecare biserică are caracteristicile ei acustice. S-a încercat crearea unui prototip comun bazat pe măsurători cu laser a volumului încăperilor şi a materialelor componente, însă fără rezultate notabile. O ureche antrenată face de multe ori mai mult decât cele mai sofisticate instrumente de calibrare. Sunt, însă sunt momente când se simte nevoia de ceva mai mult pentru atenuarea microfoniei care apare de cele mai multe ori din cauza podelei de marmură sau alt material lucios. Aici e locul dispozitivelor digitale antimicrofonie care ajută în procente diferite la eliminiarea efectului.
(cum funcţionează acestea: Ele ascultă toată banda şi care frecvenţă intră prima în microfonie pe aceea o taie, apoi pe a doua până la 8 sau 16 frecvenţe microfonice.)
(Se găsesc dispozitive antimicrofonie şi module de integrat în amplificatoare şi altele separate, de la 400 lei pâna la 7000 de lei în funcţie de specificaţii, Roland, Behringer.)
Radioficarea cu fir sau wireless
În special în cazul mănăstirilor şi centrelor sociale din mediul rural, este potrivită radioficare prin folosirea unui emiţător de mică putere ce are rază doar în incinta locală, fără a intra în incidenţa legilor în domeniu.
Aici întâlnim persoane nedeplasabile, vârstnici sau personal auxiliar de la bucătării care se pot bucura de slujbă de la distanţă.
Soluţia este benefică prin reducerea costurilor cablurilor şi prin uşurinţa schibării receptoarelor care nu sunt decat aparate radio uzuale.